Scriu acest text cu gândul la mine, cea de acum câțiva ani. Obișnuiam să mulțumesc mereu pe toată lumea, spunând deseori “Da”, când trebuia să spun “Nu”. De dragul celor din jur, am fost de (prea) multe ori fata drăguță, iar asta m-a costat destul. Așa se întâmplă când te sacrifici pe tine, pentru a-i vedea fericiți pe alții. Oare merită?… Ca să fiu sinceră, nu.
“Fată bună” este preferata tuturor. Zâmbitoare, caldă și ascultătoare, este gata să își ofere imediat timpul și ajutorul pentru nevoile și visele altora. Dar ce se întâmplă când obosește, încetează să mai spună mereu “Da” și începe să spună și “Nu”?
Puțini înțeleg și respectă schimbarea, dar este o schimbare drastică și necesară. Dar ce-o să zică lumea? Ei bine, să zică ce o vrea. Această gândire încă ucide multe vise și dorințe. Orice ar fi, nu poți să mulțumești pe toată lumea. Și nici nu trebuie!
Din propria experiență am învățat că este mult mai important să mă mulțumesc întâi pe mine. De aceea, am început să spun mai des ceea ce simt, pentru că așa este cel mai sănătos pentru mine. Chiar și pentru cei din jurul meu. Deseoeri, nevoile altora au fost mai importante decât ale mele și așa am ajuns să mă pun pe mine pe ultimul loc. Greșit!
Nu este un gest egoist să te pui pe tine pe primul loc. Este chiar necesar și vindecător. Astfel înveți să te accepți, să te respecți și să te iubești. Nimeni nu va face aceste lucruri pentru tine. Dimpotrivă, alții pot profita cu ușurință de slăbiciunea ta.
Trăim în era “perfecțiunii” digitale, dar să nu uităm de noi și de valorile noastre. Critica constructivă ar trebui să fie de zece ori mai apreciată, decât laudele false și ipocrizia.
Prefer să evoluez, să aduc lucruri noi în viața mea, pentru a fi mulțumită de alegerile mele. Viața este prea scurtă pentru a o irosi încercând să fiu proiecția celor din jur.
